Viata lunga sau sanatoasa?

Definitii. Speranța de viață (life expectancy) este definita ca numărul mediu de ani pe care se așteaptă să-l trăiască o persoană pe baza ratelor actuale de mortalitate, iar speranță de viață sănătoasă (healthy life expectancy) este definita ca numărul mediu de ani în care se așteaptă ca o persoană să trăiască într-o stare de sănătate bună sau foarte bună (o baza de date statistice privind speranta de viata si speranta de viata sanatoasa este aici)
Glosar: centenar = cineva care are mai mult de 100 de ani; nonagenar: cineva care are între 90 și 100 de ani
Conceptul” speranța de viata sanatoasa” este foarte bine descris aici;
aici) si a fost introdus în anii 1960 de Sanders (detalii aici) și Sullivan (detalii aici).
Raspunsul corect la intrebarea din titlul capitolului este: “viata lunga si sanatoasa!”

Vitamina D, un micronutrient pentru o speranta de viata sanatoasa

Vitamina D poate juca un rol major în reglarea ratei îmbătrânirii. Baza acestei ipoteze este că o serie de procese biologice care determină îmbătrânirea (de exemplu: autofagia, disfuncția mitocondrială, inflamația, stresul oxidativ, epigenetica, degradarea ADN și modificările semnalizării Ca2+) sunt coordonate metabolic de vitamina D. Nivelurile normale de vitamina D sunt capabile să mențină aceste procese la rate normale, ceea ce încetinește procesul de îmbătrânire și, de asemenea, ajută la prevenirea apariției mai multor boli legate de vârstă (de exemplu: boala Alzheimer, boala Parkinson, scleroza multiplă, hipertensiunea și bolile
cardiovasculare). Atunci când vitamina D este deficitară, există o creștere a activității acestor procese de îmbătrânire care nu numai că accelerează rata îmbătrânirii, dar creează și condițiile pentru apariția bolilor legate de vârstă (detalii aici; aici; aici).

Sunt cateva dovezi stiintifice care scot in evidenta rolul vitaminei D in obtinerea unei vieti lungi si sanatoase, cum ar fi:

a) Variația sezonieră a vitaminei D în asociere cu vârsta arată o prevalență mare a deficitului și insuficienței de vitamina D pentru toate anotimpurile, deficitul în timpul iernii fiind semnificativ mai mare comparativ cu vara și toamna. Am constatat că citokinele inflamatorii (IL-1β, IL-6, IL-10, IL-18, MCP-1 și TNF-α) au variat semnificativ în funcție de sezon, considerând vârsta, sexul și individul ca efecte aleatorii, avand cele mai ridicate niveluri toamna și/sau iarna și cele mai scăzute niveluri primăvara.
Totuși, TNF-α a fost singura citokină dependentă de concentrațiile de calcidiol, iar nivelurile de TNF-α au fost exacerbate la subiecții
cu deficit de vitamina D (detalii aici; aici; aici).

b) Ființele umane cu cele mai ridicate niveluri de vitamina D au si cele mai lungi telomere, iar persoanele cu cele mai scăzute niveluri de vitamina D au telomere mai scurte. Telomerele sunt „capace” de nucleoproteine la capetele cromozomilor liniari, iar potrivit oamenilor de ştiință, scurtarea lor poate determina apariția a numeroase afecțiuni. Telomerele au rolul de a proteja şi de a asigura integritatea ADN-ului de codificare a genomului. Telomerele sunt erodate progresiv dupa runde succesive de diviziuni
celulare și uzate prin procese precum stresul oxidative si inflamatiile. Studiile realizate în acest sens au demonstrat că scurtarea telomerelor determină apariția unui proces de îmbătrânire la nivelul celulelor, telomerele stabilind astfel durata de viață a acestora (detalii aici). Prin urmare, creșterea nivelului de vitamina D prin suplimentarea adecvată, poate avea beneficii importante pentru încetinirea îmbătrânirii și prelungirea vieții. Descoperiri recente sugerează că concentrațiile mai mari de vitamina D, care sunt ușor obtinute prin suplimentarea nutrițională, sunt asociate cu telomeri mai lungi, subliniind astfel efectele potențial benefice ale vitaminei D asupra îmbătrânirii și bolilor legate de vârstă (detalii aici; aici; aici).

c) Calciferolii (vitaminele D2 si D3) au îmbunătățit, de asemenea, funcția endotelială microcirculatorie la pacienții cu afecțiuni renale cronice și deficit concomitent de vitamina D. Suplimentarea cu doză mare de vitamina D îmbunătățește microcirculația și reduce inflamația la pacienții cu neuropatie diabetic, iar activitatea sexuală în rândul persoanelor în vârstă se intensifica.

d) Recent, oamenii de știință au studiat genele care ar putea însemna o viață lungă pentru noi toți. Au existat multe studii științifice ale comunităților cu o bătrânețe sănătoasă, de exemplu, in locuri precum Calabria din sudul Italiei și insula Okinawa din Japonia (detalii aici). Aceste rezultate confirmă faptul că longevitatea are o componentă genetică și sugerează că o astfel de componentă este mai puternică la bărbați decât la femei. Acestea pot profita mai mult de un mediu favorabil decât bărbații. In sangele locuitorilor din Calabria s-au descoperit niveluri extraordinar de scăzute de adrenomedulină, un hormon care lărgește vasele de sânge. Nivelurile ridicate ale acestui hormon pot provoca contractarea vaselor de sânge, provocând probleme circulatorii care pot duce la alte afecțiuni grave de sănătate. Acest hormon, gasit într-o cantitate mult mai redusă la subiecții studiați, pare să acționeze ca un factor de protecție puternic, ajutând la dezvoltarea optimă a microcirculației, sau a circulației capilare. Studii recente menționează, de asemenea, că toți localnicii din Calabria mănâncă rozmarin (continut inalt de acid carnozic), care ajută la îmbunătățirea funcției creierului, În plus, cei care trăiesc în regiune suferă de mai puține boli decât cei care trăiesc în alte țări occidentale (detalii aici). Acidul carnozic din rozmarin a fost considerat eficient in diminuarea pierderii osoase indusă de deficiența calciului cu efecte promitatoare in prevenirea resorbției osoase și a osteoporozei (detalii aici; aici).

e) Gena VDR este responsabilă pentru producerea unei proteine numite receptor de vitamina D (VDR). Această proteină VDR formează un complex cu vitamina D. Complexul VDR și vitamina D are multe efecte biologice, cum ar fi: i) menținerea nivelului de calciu și fosfor în sânge; ii) reglarea formării osoase; iii) controlul creșterii și dezvoltării celulare; iv) intarirea sistemului imunitar. Variațiile genetice ale genei VDR au fost asociate cu mai multe tulburări, cum ar fi infecția, cancerul și osteoporoza. Poate că una dintre cele mai interesante asociații este între VDR și longevitate (detalii aici; aici).

f) Cercetări recente arată că vitamina D asigura metabolic homeostazia proteinelor, respectiv capacitatea proteinelor de ași menține forma și funcția în timp. Homeostazia proteinelor este un act de echilibrare care se îmbină cu îmbătrânirea normală – rezultând adesea acumularea de agregate toxice de proteine insolubile implicate într-o serie de afecțiuni, inclusiv bolile Alzheimer, Parkinson și Huntington, precum și diabetul de tip 2 și unele forme de boli de inimă. Vitamina D a redus formarea dependentă de vârstă a proteinelor insolubile, susținând ipoteza că scăderea insolubilității proteinelor poate prelungi durata de viață (detalii aici; aici).

g) In plus, s-au constatat efectele neuroprotectoare ale vitaminei D și rolul vitaminei D în neurotransmisia dopaminergică, la pacientii cu boala Parkinson (detalii aici).
In concluzie, principala preocupare legata de vitaminD nu este concentratia de calcidiol (care este masurata in prezent), ci transformarea acestuia in hormonul calcitriol activ. S-a constatat că longevitatea familială a fost asociată cu niveluri mai crescute de calcidiol si scazute de calcitriol, datorita variației genei CYP2R1( o variantă genetică comună a acestei gene predispune oamenii la niveluri ridicate de calcidiol, existand deci deficenta de transformare a calcidiolului in hormonul activ calcitriol) (detalii aici).

Combinatie patentabila privind conceptul de speranta de viata santoasa (Healthy Life Expectancy)

Vitamina D ca ingredient activ in conceptul privind speranta de viata sanatoasa
In prezent se considera ca vitamina D actioneaza pentru a regla îmbătrânirea, promovand activitatea autofagiei, care poate încetini procesele de îmbătrânire prin eliminarea mitocondriilor disfuncționale. Vitamina D acționează, de asemenea, impotriva imbatranirii, prin reducerea disfuncției mitocondriale, a stresului oxidativ, inflamației, prin controlul semnalizarii calciului, impotriva degradarii ADN, inclusiv contra scurtarii telomerilor.
Persoanele în vârstă, persoanele care au pielea mai închisă la culoare și cei care sunt supraponderale au o capacitate redusa de producere a vitaminei D prin expunere la soare. Unele studii estimează că până la 40% din populație poate avea deficit de vitamina D.

De regulă, suplimentele cu vitamin D sunt cele mai bune pentru cei care nu au expunere regulată la soare. Adulții sănătoși ar trebui să consume zilnic cel puțin 800 UI de vitamina D. Cei peste 70 de ani ar trebui să aibă cel puțin 1000 de unități UI.
Persoanele care au un nivel confirmat de vitamina D sub 12 ng/ml ar trebui să ia niveluri mai ridicate de vitamina D, pana la 5000 UI (toxicitatea nu apare decât dacă se consuma 40.000 UI zilnic pentru o perioadă de cateva luni). În ceea ce privește baza moleculară a sănătății, există dovezi în creștere cu privire la componentele celulare și dietetice care îmbunătățesc funcția corpului nostru. Acizii grași, „monedele” energetice precum glucoza și oxigenul, antioxidanții precum si coenzima NAD+ s-au dovedit a influența sănătatea diferitelor țesuturi și a celulelor la multe specii.

Profesor dr. Ion Romulus SCOREI
BioBoron Research Institute
Craiova, Romania