Ce este vitamina D

Vitamina D reprezinta o familie de micronutrienti continand mai multe tipuri de vitamine: D1, D2, D3, D4 și D5. Dintre toate aceste tipuri, doar doua vitamine sunt esentiale pentru a mentine sanatatea organismului uman si se regasesc frecvent in alimentatie: i) vitamina D2 (ergocalciferolul) – care se gaseste in anumite plante, ciuperci si drojdii si rezulta numai din dieta; ii) vitamina D3 (colecalciferolul) – care se gaseste in anumite alimente de origine animala, precum pestele gras sau galbenusul de ou si rezultă din expunerea la soare si dieta (detalii aici). Atat vitamina D2, cat si vitamina D3, ca precursori ai vitaminei D, se transformă în ficat in 25-hidroxi-vitamina D (calcidiolul sau calcifediolul) (detalii aici). Pentru a fi activ biologic, calcidiolul este hidroxilat suplimentar în rinichi pentru a forma hormonul steroidic, 1,25-dihidroxi-vitamina D activă (calcitriolul). In ser, doar o fracțiune din calcidiol este convertit în metabolitul său activ biologic, respectiv calcitriolul. Astfel, măsurarea nivelului total de calcidiol din sange este cel mai bun test pentru a evalua depozitele corporale de vitamina D, permitand diagnosticarea și monitorizarea deficitului de vitamina D (detalii aici).

Surse naturale de vitamina D

Oamenii obțin vitamina D prin aportul alimentar și prin expunerea la lumina soarelui. Foarte puține alimente conțin în mod natural vitamina D. Peștele gras, cum ar fi somonul, stavridul și sardinele, este bogat în vitamina D3. De exemplu, 15 ml de ulei de ficat de cod contin 1.360 UI (34 mcg) de vitamina D, mai mult decat dublul dozei zilnice recomandate de vitamina D pentru adulti. In ceea ce priveste somonul, 85 de grame contin 447 IU (11 mcg) de vitamina D, in timp ce 85 de grame de ton contin 154 IU (4 mcg), iar 85 de grame de ficat de vita contin 42 IU (1 mcg) de vitamina D. De asemenea, un număr mic de alimente sunt îmbogățite (fortificate) cu vitamina D, cum ar fi laptele, sucul de portocale pâinea și cerealele (un excelent review, detalii aici). Expunerea la soare, de asemenea, este una dintre modalitatile prin care poate fi asigurata doza necesara de vitamina D (detalii aici).

D2 sau D3 – care este mai activa biologic?

Vitamina D2 și D3 sunt ambele suplimente de vitamina D utilizate pe scară largă, dar, din punct de vedere biochmic, acestea nu sunt identice. Vitamina D2 este ergocalciferol și provine din surse vegetale. Vitamina D3 este colecalciferol și provine din surse de origine animală. Ambele suplimente sunt procesate în organism de către ficat la 25-hidroxivitamina D (calcidiolul). Unele formulări de vitamina D2 sunt numai pe bază de rețetă, în timp ce toate formulările de vitamina D3 sunt fără prescripție medicala (detalii aici; aici; aici).

Desi vitamina D3 este considerata mai eficace și mai rapidă decât vitamina D2 în creșterea nivelului de vitamina D totală, nu au fost diferențe semnificative privind nivelurile de calciu, fosfor, fosfatază alcalină sau PTH între grupuri de pacienti suplimentati cu cele doua tipuri de vitamina D. Vitamina D2 este utilizată de catre medici pentru a trata hipoparatiroidismul (scăderea secreției de hormon tiroidian), rahitismul rezistent la vitamina D și hipofosfatemia (niveluri scăzute de fosfor în sânge). Au existat mai multe studii care au comparat dacă suplimentarea cu vitamina D2 sau D3 produce un nivel mai ridicat de calcidiol în sânge. Cu toate acestea, s-a determinat ca 25 (OH) D2(calcidiolul D2) are un timp de înjumătățire plasmatică mai scurt decat 25 (OH) D3(calcidiolul D3), si, in consecinta, superioritatea D3 față de D2 în creșterea nivelului total de calcidiol [ 25 (OH) D] este dependentă de timp si nu reprezinta un avantaj biologic (detalii aici).

Cauzele deficitului de vitamina D

Există multe cauze ale deficitului de vitamina D, care pot fi împărțite totusi, în două grupe:

i) deficiența legată de expunerea la soare, la radiatii UVB (ultraviolete cu lungime de unda scazuta). Persoanele cu piele închisă la culoare necesită de 10-50 ori mai mult expunere la lumina soarelui pentru a produce aceeași cantitate de vitamina D ca și o persoană cu piele deschisa de culoare alba (detalii aici). Vârstnicii, datorită prezenței scăzute a 7-dehidrocolesterolului cutanat, care este precursorul sintezei D3 la lumina soarelui, prezintă un risc deosebit de deficit de vitamina D (detalii aici). De asemenea, cremele de protecție solara pot absorbi în mod eficient radiațiile UVB (de exemplu, o crema de protecție solară cu un factor de protecție solară de 8 reduce producția de vitamina D3 cu 95% )(detalii aici).

ii) deficiența legată de starea medicală/fizică. Sunt cateva deficiente de sanatate care provoaca deficienta de vitamina D: -Malabsorbția grăsimilor: vitamina D necesită prezența grăsimilor alimentare în intestin pentru absorbție, iar afecțiuni patologice, cum ar fi boala Crohn, fibroza chistică, boala celiacă, îndepărtarea chirurgicală a unei părți a stomacului sau a intestinelor, sunt asociate cu malabsorbția grăsimilor și, prin urmare, pot duce la deficiență de vitamina D (detalii aici).
-Bolile renale cronice: boala renală cronică duce la incapacitatea de a produce suficient 1,25-dihidroxivitamină D (calcitriol), care are un efect direct în inhibarea expresiei hormonilor paratiroidieni ; aportul de 1,25-dihidroxivitamină D este necesar pentru a menține nivelul de calciu în sânge, precum și pentru a controla nivelul hormonilor paratiroidieni (detalii aici).
-Obezitatea: persoanele obeze sunt predispuse să fie deficitare în vitamina D, deoarece au niveluri mai scăzute de 25-hidroxivitamină D (calcidiol) (grăsimea subcutanată, despre care se știe că stochează vitamina D, sechestreaza mult din vitamina D3 sintetizată cutanat, ceea ce are ca rezultat o mai mică eliberare a vitaminei D3 din piele în circulație la subiectul obez decât la subiectul neobez) (detalii aici).
– Cancerul, hipertensiunea arteriala, scleroza multipla si diabetul: in ultimii ani, deficiența de vitamina D a fost, de asemenea, legată de patogeneza acestor afectiuni, deși dovezile asocierii vitaminei D cu aceste afecțiuni sunt, în general, mai scazute decât pentru afectiunile de mai sus (detalii aici).

Beneficiile vitaminei D pentru sanatate

Vitamina D are numeroase beneficii pentru organism, dintre care cele mai importante sunt: i) mentinerea sanatatii sistemului osos; ii) dezvoltarea unui sistem imunitar puternic; iii) reglarea nivelului de insulina; iv) sustinerea sanatatii cardiovasculare; v) formarea si dezvoltarea creierului si buna functionare a sistemul nervos; vi) suport in cresterea performantei fizice atat la membrele superioare, cat si la cele inferioare (din acest motiv, sportivii pot consuma suplimente pe baza de vitamina D, pentru cresterea rezistentei la efort); vii) efecte majore asupra contractilității miocardice.

Un excelent review al litereraturii privind beneficiile vitaminei D se gaseste aici).

Suplimentarea cu vitamina D : doze si recomandari

Deși nu s-a ajuns la un consens cu privire la un nivel optim de 25-hidroxivitamină D (calcidiol) in sangele uman, deficitul de vitamina D este definit de majoritatea experților ca un nivel mai mic de 20 nanograme pe mililitru (50 nanomoli pe litru). Un nivel de 25-hidroxivitamină D de 21 până la 29 ng pe mililitru (52 până la 72 nmol pe litru) este considerat ca fiind o insuficiență a vitaminei D, iar vitamina D suficientă ar trebui să atingă un nivel de 30 nanograme pe mililitru sau mai mare. În 1997, Institutul de Medicină al Academiei Naționale de Științe din SUA a recomandat noi aporturi adecvate de vitamina D pe zi, astfel: 200 unitati internationale (UI) pentru copii și adulți cu vârsta de până la 50 de ani, 400 UI pentru adulți de 51 până la 70 de ani și 600 UI pentru adulți cu vârsta de 71 de ani sau peste (detalii aici).

In plus, dozele zilnice recomandate de vitamina D, in conditiile neexpunerii la soare, sunt urmatoarele: copii (0-12 luni): 400 UI (10 mcg); copii (1-18 ani): 600 UI (15 mcg); adulti (pana la varsta de 70 de ani): 600 UI (15 mcg); adulti (peste varsta de 70 de ani): 800 UI (20 mcg); femei insarcinate sau care alapteaza: 800 UI (20 mcg). Limita maxima recomandata de vitamina D este de 4000 UI pe zi, cu toate ca excesul de vitamina D ramane scazut si in cazul a 10.000 UI pe zi, conform Institutului National de Sanatate din America (detalii aici).

Toxicitate si riscuri

Efectele secundare legate de suplimentarea cu vitamina D sunt rezultatul hipervitaminozei D, o afecțiune extrem de rară care apare atunci când se consuma prea multă vitamina D. Acest lucru se observă uneori la pacienții care iau megadoze de vitamina D, ducând la toxicitatea vitaminei D. Rezultatul este o acumulare de niveluri periculoase de calciu în sânge, care pot duce la urmatoarele simptome: greață, vărsături, pierderea poftei de mâncare, deshidratare, oboseală, confuzie, constipație și urinare frecventă. Dacă nu este tratată, intoxicatia cu vitamina D poate declansa insuficiență renală ireversibilă, împreună cu calcificarea organelor și a țesuturilor moi. Studiile au arătat că dozele de peste 50.000 UI pe zi, care ridică 25-hidroxivitamina D (calcidiolul) la peste 150 ng / ml, sunt asociate cu hipercalcemie și hiperfosfatemie. Totusi, chiar și dozele de 10.000 UI de vitamina D3 pe zi timp de până la 5 luni nu au provocat toxicitate. De regula, excesul de vitamina D apare in urma utilizarii unor doze foarte mari de suplimente, dar nu din cauza alimentatiei sau a expunerii la soare. (detalii aici; aici).

15 ianuarie 2021 -Craiova

Profesor dr. Ion Romulus SCOREI
BioBoron Research Institute
Craiova, Romania